Blog

De obicei, soțiile ascund copiilor căderile soțului.

„Tata este în comă alcoolică” devine „Tata lucrează până târziu”.

Acest gest de a ascunde faptul că tatăl este alcoolic, deși dă dovadă de noblețe, are o limită — aceea în care copiilor li se anulează emoțiile și li se falsifică realitatea, devenind astfel co-dependenți.

Pacientul, în acest caz, este de fapt soția. Ea este cea care trebuie să învețe cum să se protejeze emoțional, cum să iubească fără să preia întreaga povară, și cum să pună limite sănătoase.

Vindecarea ei emoțională și relațională poate accelera momentul în care soțul își recunoaște problema. Transformarea ei rupe lanțul disfuncțional dintre cei doi — lanț care, de multe ori, întreține (fără voie) consumul partenerului. Nu, soția nu este vinovată; alcoolismul este o boală. Dar putem alege cum ne raportăm la această boală: într-un mod sănătos sau într-un mod care ne rupe pe dinăuntru.

Adevărata schimbare începe cu tine. Când vezi clar că cel de lângă tine are nevoie de ajutor, e semnul că tu trebuie să-l ceri primul. Fă tu pasul spre terapie. Nu ca o renunțare, ci ca un act de putere. Pentru soțul, poate că va dori terapia, văzând vindecarea din tine.

Alcoolismul s-a instalat treptat, pe nesimțite. Așa cum se întâmplă adesea în medii precum școala, armata sau serviciul, unde anumite obiceiuri sunt ușor de preluat, și eu am căzut în această capcană. Lipsa unei educații riguroase în copilărie și slaba autodisciplină m-au făcut să încep, mai întâi, să fumez, iar apoi să beau.

Titus

Durerea. Ce este durerea? De ce există? Cum ne poate ea călăuzi spre Dumnezeu? Maica Siluana spunea că durerea este un instrument pedagogic al lui Dumnezeu. Prin ea, Dumnezeu ne vorbește, ne avertizează că ceva nu este în armonie cu voia Sa. Fie că este trupească sau sufletească, durerea ne arată calea pe care trebuie să o schimbăm.

Nicolae

Adicția mea? Fericirea! Lipsa ei m-a făcut să mă întorc, pentru o vreme, la „cel mai bun prieten” al meu – marijuana. Era, de fapt, un prieten fals care, aparent, mă ajuta să descopăr înțelesul lumii mele iluzorii, în care orice afirmație generală devenea adevăr absolut.

Mirela 18 ani

Întotdeauna am auzit că alcoolismul este o boală a percepției. De exemplu, când am devenit treaz, am tot auzit că este o boală, dar nu am văzut-o niciodată așa. Odată ce am început să-mi lucrez programul și am învățat mai multe despre el, am început să-l privesc diferit și, desigur, s-a schimbat! Acum văd alcoolismul ca fiind boala care este cu adevărat. 

Deşi AA-ul nu este în sine un program de tratament al adicțiilor, el oferă un „program de recuperare”, aşa cum este el descris în capitolul V. din cartea de bază, „Alcoolicii Anonimi”.