Durerea. Ce este durerea? De ce există? Cum ne poate ea călăuzi spre Dumnezeu? Maica Siluana spunea că durerea este un instrument pedagogic al lui Dumnezeu. Prin ea, Dumnezeu ne vorbește, ne avertizează că ceva nu este în armonie cu voia Sa. Fie că este trupească sau sufletească, durerea ne arată calea pe care trebuie să o schimbăm.

Nicolae

Prin durere, Dumnezeu m-a călăuzit spre El. Mă numesc Nicolae și sunt dependent de sex. Fac parte din grupul „Dependenții de sex anonimi”, înființat pe 29 ianuarie 2010 cu sprijinul maicii Siluana și al părintelui Iulian Negru. Am ajuns aici după ani în care plăcerea mi-a fost o mască. La început, nu vedeam nimic greșit în ceea ce făceam. Plăcerea mă domina, iar Dumnezeu era exclus din viața mea. Nici măcar nu-mi puneam problema existenței Sale sau a păcatului.

Însă, prin mila și rânduiala Lui, am început să-L descopăr și să-L doresc. Atunci a apărut și conștiința păcatului. Ce fusese cândva doar plăcere s-a transformat în suferință. Cu cât înțelegeam mai profund păcatul, cu atât durerea devenea mai mare. Anii de repetiție au transformat păcatul în patimă, iar patima a început să mă controleze, să-mi domine voința. Vă puteți imagina durerea pe care sufletul meu a trăit-o în acel moment de conștientizare? Și totuși, nu era sfârșitul...

Spovedania, rugăciunea, pocăința, plânsul – toate au fost armele mele în lupta cu patima. Dar puține bătălii am reușit să câștig. Căderile și recăderile mă copleșeau exact atunci când durerea atingea apogeul. Era ca și cum sufletul meu se hrănea din propria suferință. Pare un paradox, nu?

Biserica m-a ajutat enorm să înțeleg patima mea și să mă descopăr pe mine însumi. În același timp, am realizat că sunt neputincios. Oricât aș fi încercat, nu puteam învinge păcatul prin propriile puteri. Singura soluție era să-L las pe Dumnezeu să lupte pentru mine. Când am ajuns la această concluzie, El mi-a întins o mână de ajutor, făcându-mi cunoscut acest grup de sprijin. Era ca și cum mi-ar fi oferit o șansă la viață, un colac de salvare din abisul în care mă aflam.

Dorința de schimbare, dorința de a birui păcatul, dorința de a-I fi bineplăcut Lui m-au făcut să trec peste rușine, peste teamă, peste gândul că voi fi judecat și să cer ajutorul. Știam că acest grup îmi va oferi sprijinul necesar.

De mai bine de o lună particip atât la întâlnirile grupului de suport, cât și la ședințele de terapie, iar efectele pozitive nu au întârziat să apară. Simt cum mă schimb, cum devin un alt om – un om bineplăcut lui Dumnezeu. Și ca o binecuvântare, am fost învrednicit să mă împărtășesc cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului. Ce dar mai mare poate exista? Ce altă dovadă că sunt pe drumul cel bun? Câtă bucurie!

Durerea, care odinioară era o consecință a păcatului, începe să se stingă, făcând loc bucuriei adevărate.

Doamne, primește neputința noastră! Primește suferința născută din mândrie și înverșunare! Primește eu-l nostru rănit, rezultat al lipsei smereniei adevărate, și învață-ne să ne lăsăm purtați de voia Ta! Întoarce înverșunarea noastră în luptă duhovnicească, în dorință de Tine, în iubire desăvârșită și într-o continuă predare! Fie, Doamne, voia Ta și nu a noastră! Amin.

Nicolae