Eliberat din alcoolism

Mă numesc Titus Borza și am în jur de 60 de ani. Nu pot spune că mă bucur pe deplin de acești ani, dar nici nu regret că i-am trăit.

De ce? Voi explica în continuare... În viață, am avut realizări importante: o familie unită, copii bine educați și cu profesii stabile, care la rândul lor au familii bine închegate. Am avut o carieră remarcabilă și bine plătită, ceea ce mi-a permis să asigur un trai decent mie și celor dragi.

Însă, toate aceste realizări au fost umbrite de un lucru: în timp, odată cu transformările sociale și cu înaintarea în vârstă, am devenit alcoolic. Un alcoolic banal, unul dintre miile și milioanele care există pe acest pământ.

Alcoolismul s-a instalat treptat, pe nesimțite. Așa cum se întâmplă adesea în medii precum școala, armata sau serviciul, unde anumite obiceiuri sunt ușor de preluat, și eu am căzut în această capcană. Lipsa unei educații riguroase în copilărie și slaba autodisciplină m-au făcut să încep, mai întâi, să fumez, iar apoi să beau.

În tinerețe, viața mea era solicitantă: pe lângă familie, serviciu și studiile serale, consumul de alcool devenise o constantă. Triunghiul familie – școală – serviciu, stropit din belșug cu băutură, era epuizant.

Pe măsură ce înaintam în vârstă, consumul de alcool s-a transformat în abuz. Beam la petreceri de familie, la întâlniri cu prietenii, la serviciu, în delegații, în restaurante de lux sau crâșme mizere, la iarbă verde sau în călătorii. Indiferent de loc sau de companie, beam – și beam, și beam...

În timp, alcoolul a început să lase urme vizibile: gastrită, hepatită, angină pectorală. Din cauza acestor probleme de sănătate, nu am mai putut finaliza facultatea pe care o începusem. Dar recunoșteam eu că băutura era cauza? Nicidecum! Găseam mereu scuze: dădeam vina pe familie, pe serviciu, pe colegi, pe prieteni, pe necazuri și bucurii. Îmi spuneam că beau moderat, că mă pot controla. Ce minciuni gogonate!

Zi după zi, cădeam tot mai adânc în dependență. De-a lungul anilor, am avut cel puțin zece încercări de a mă lăsa de băut – unele durând o lună, altele cel mult șase luni. Dar toate au eșuat lamentabil.
Trăiam un coșmar: obsesii, sevraj, frică, pierderi de memorie. Viața mea devenise un film fără imagini.
Și totuși, în rarele momente de luciditate, îmi dădeam seama că nu mai am nicio putere în fața alcoolului. Nu mai eram capabil să-mi controlez viața.
Deși nu aveam o cultură religioasă solidă, în străfundurile sufletului meu simțeam că există o Putere Superioară care mă poate ajuta să-mi recapăt sănătatea mentală.

După multe ezitări, am descoperit existența unui grup de sprijin al Alcoolicilor Anonimi (AA). Am mers acolo și am fost primit cu o căldură pe care nu o sperasem. Asta mi-a adus o primă rază de bucurie. Primele luni au fost grele, dar, cu perseverență și cu sprijinul colegilor, am reușit să mă integrez.

Pe lângă ajutorul grupului AA, am primit un sprijin esențial și din partea Centrului unde am am beneficiat de:

• Consiliere individuală
• Evaluare psihologică
• Terapie de grup coordonată de psihologi și consilieri
• Tabere de terapie.

Toate acestea m-au ajutat să-mi schimb perspectiva asupra vieții.

Prin întâlnirile din grupul AA și prin psihoterapie, am învățat să mă cunosc pe mine însumi, să îmi înțeleg boala și să învăț că abstinența este singura cale de vindecare. Am învățat să trăiesc și să-i las și pe ceilalți să trăiască.

Cel mai mare câștig, însă, a fost descoperirea spiritualității. Urmând cei 12 Pași ai recuperării, am realizat că una dintre marile bogății ale vieții este credința. Eu, care până atunci fusesem ignorant în această privință, am început să caut, să învăț și, treptat, să mă aproprii de Dumnezeu.

Astăzi, după mai bine de un an de abstinență, sunt un om nou. Cu ajutorul grupului AA, al Centrului și, mai ales, cu voia lui Dumnezeu, am recăpătat claritatea mentală și liniștea sufletească. Îmi rezolv problemele cu seninătate, văd viața dintr-o perspectivă nouă și mă simt incredibil de bine.

Sunt fericit alături de familie și de toți cei care m-au sprijinit în această luptă.

Doresc tuturor celor care suferă de această boală să găsească și ei lumina, liniștea și seninătatea pe care eu am reușit să le dobândesc.

Titus